De azi, mi-am propus un experiment. Sa nu ma uit la televizor o saptamana. Am prostul obicei, de ani buni, ca atunci cand intru in casa, primul lucru pe care il fac sa fie apasarea butonului telecomenzii. Nu ca m-ar interesa ceva anume, pur si simplu sa mearga... (Nu degeaba se spune a vorbi ca televizorul: mult, prost si fara rost) Cuvinte amestecate, voci ai caror posesori ii identific fara a-mi arunca privirea asupra ecranului, melodii tampitzele ale unor reclame, zboara prin casa mea, imi invadeaza teritoriul cu acceptul meu. Creierul meu inregistreaza un amalgam de mesaje care il erodeaza putin cate putin.
Poate ca nu am ales bine momentul. Tocmai acum, cand a inceput campania electorala?
Cand incep clabucii la gura, scrasnetele din dinti, improsacarile cu noroi, cand incepe distractia? A inceput sa ma oboseasca distractia asta. Acelasi scenariu, aceeasi personaje, aceleasi teme...
Saptamana aceasta voi citi fabule de Esop si La Fontaine. Macar sunt 100% autentice.
Am aceeasi meteahna, intru, aprind beaca, apoi apas botonu' telecomenzii.
RăspundețiȘtergereDe ce? Hmm... Uneori ma bufneste rasul, imi spun ca o fac din dorinta de a nu mai avea senzatia ca e casa goala si ca sunt singura. E si asta o forma de nebunie :)
Cat de bine te inteleg...
RăspundețiȘtergere