“În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică "Costache Negruzzi" din Iasi (pe care l-a absolvit ca sef de promotie în anul 1987), din 1985 si până la Revolutia din 1989 a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi.
Presa a scris, ulterior, ca în timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studentii care aruncau manifeste în încercarea declansării unei revolte anticomuniste în cămine. În perioada in care a fost student, a detinut pozitiile de membru al Senatului Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi (1990-1992) si de secretar executiv al Asociatiei Internationale a Studentilor în Istorie, Budapesta - Bruxelles (1990-1993). Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitătii "Al.I. Cuza" din Iasi.
În anul 1993 a sustinut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universitătii Oxford, iar la 27 martie 2004 a obtinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi, cu o teză cu tema “Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne", avându-l ca îndrumător stiintific pe acad. prof. dr. Alexandru Zub.
Cariera diplomatica si activitatea stiintifica
După absolvirea Facultătii în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie "Mihai Eminescu" din Iasi. Din acelasi an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza“ din Iasi, detinând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) si apoi conferentiar (2004-2006).
În anul 2007, devine profesor universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universitătii din Bucuresti. În paralel cu activitatea didactică, Ungureanu a desfăsurat si o bogată activitate stiintifică, fiind membru al Societătii Române de Heraldică, Sigilografie si Genealogie a Academiei Române, filiala Iasi (din 1993), membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iasi - Bucuresti (1996-1998), director al Centrului de Studii Românesti din Iasi al Fundatiei Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice si Heraldică "Sever Zotta" din Iasi (din 1998) etc.
În perioada 1998-2000, a detinut si functia de membru al Consiliului National al Reformei Învătământului din cadrul Ministerului Educatiei Nationale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultătii de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi. Mihai-Răzvan Ungureanu a sustinut cursuri la o serie de institutii de învătământ superior din tară si de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Scoala de Studii Slavone si Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Scoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Scoala Natională de Studii Politice si Administrative din Bucuresti (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmisch-Partenkirchen, Germania (din 2003).
De asemenea, din anul 2005, este si profesor asociat la Universitatea Natională de Apărare. Din anul 2007 este profesor la Facultatea de Istorie a Universitătii din Bucuresti. În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit functia de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în functia de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) si coordonator-adjunct al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena. În paralel cu aceste atributii, a fost ales ca Presedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucuresti (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din Bucuresti (din 2002) si membru al board-ului stiintific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu detine gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003).
Activitatea politica si functiile ocupate
In anul 2004, s-a înscris în Partidul National Liberal. Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în functia de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu. A fost fortat sa demisioneze in urma unui scandal provocat de arestarea a doi muncitori romani in Irak, acuzati de spionaj. După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la functia detinută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Initiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie - decembrie 2007).
Scandalul de la Externe
Pe 2 februarie 2007 premierul Calin Popescu Tariceanu ii cerea lui Ungureanu demisia din functia de ministru de Externe, in urma situatiei create de retinerea a doi muncitori romani in Irak, sub acuzatia de spionaj. Ungureanu s-a conformat si, 2 zile mai tarziu, pe 4 februarie, si-a inaintat demisia.
Cei doi muncitori, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzati de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce presedintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare. Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situatia celor doi muncitori români arestati în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de interventie consulară. El a declarat că i-a raportat situatia presedintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării institutionale, dacă acestia erau o problemă consulară sau de altă factură.
El a afirmat că decizia de a renunta la portofoliu este un gest de onoare, desi îsi sustine punctul de vedere anterior. Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul National Liberal a înaintat presedintelui propunerea de revocare din functia de ministru de Externe a lui Mihai Răzvan Ungureanu si numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu. Desi conform art. 6 si 8.1 din Legea 90/2001, presedintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calitătii de membru al Guvernului si să declare vacantă functia de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, presedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din functie a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, presedintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în functia de ministru. La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitătile ministrului de Externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe.
Numit la SIE in locul lui Saftoiu
La data de 26 noiembrie 2007, presedintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în functia de director al Serviciului de Informatii Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu. În 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informatii Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenti).
El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în functie, nu concepe să apere altceva decât interesele nationale.
Activitate publicistica
Mihai-Răzvan Ungureanu a detinut functii de redactor sau redactor-sef la o serie de reviste istorice dintre care mentionăm: - redactor sef la revista "Dialog" a Universitătii "Al.I.Cuza", din Iasi (1988-1992); - redactor la "Arhivă genealogică", editată de Academia Română, Bucuresti (din 1993); - redactor la "Revue des Etudes Roumaines", editată de către Fundatia Regală Carol II - Academia Română, Paris - Bucuresti (din 1994); - redactor la "Revista de istorie socială" a Universitătii "Al.I.Cuza" din Iasi (din 1996). - Din anul 1998 este coordonator al colectiei Historia a Editurii Polirom, Iasi - Bucuresti. El a publicat peste 80 articole stiintifice. Dintre cărtile sale mentionăm următoarele: - Documente statistice privitoare la orasul Iasi (1755–1828), 2 vol. (Iasi, 1997) - în colaborare cu prof. dr. Ioan Caprosu; - Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iasi, 1998); - Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iasi, 2004); - Rumänien [România] - în colaborare cu Thede Kahl si Michael Metzeltin (LIT: Wien, Münster, 2006), ISBN 3-8258-0069-5.
Premii si distinctii obtinute
Pentru activitatea sa din domeniul culturii si diplomatiei, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii si distinctii: - 1992 - Premiul National al Revistei “22”, Bucuresti - 1996-1997 - Premiul “Felix Posen” al Universitătii Ebraice din Ierusalim, Israel - 1997-1998 - Premiul “Felix Posen” al Universitătii Ebraice din Ierusalim, Israel - 1998 - Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetările stiintifice privitoare la istoria orasului Iasi, decernat de Primăria Municipiului Iasi - 1999 - Premiul “Corneliu Coposu” al Organizatiei de Tineret a PNTCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe - 2000 - Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundatiei Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării Relatiile româno-sovietice. Documente 1917-1934, vol. I, Bucuresti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse); - 2000 - Mare Ofiter al Ordinului National "Pentru Merit", România - 2000 - Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca; - 2004 - Premiile Academiei Române - Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iasi, 2004); - 2007 - Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofiter, România. “
Sursa: http://www.ziare.com/mihai-razvan-ungureanu/biografie#Studii
