joi, 31 decembrie 2009

Urari "di ghini"!


Nu va urez sa aveti bani.
Nu va urez nici fomei frumoase.
Nici macar nu va urez sa va moara dusmanii.
Si in nici un caz nu va urez Gioane.
Va urez doar sa fiti sanatosi.
Sa aveti noroc.
Si, mai presus de orice, noul an sa va aduca PERSPECTIVE REALE.
***
'One "To luck," another with a "Here's to old Flint," and Silver himself saying, in a kind of song, "Here's to ourselves, and hold your luff, plenty of prizes and plenty of duff." '
*Long John Silver

miercuri, 30 decembrie 2009

BOUL LA ETAJUL 4...

In viata exista si momente frumoase. Doar momente. Pentru ca de obicei se gaseste cate un vajnic aproape-om care isi petrece viata in miscare browniana, stricandu-le altora buna dispozitie.

A existat o trupa. Pentru prea putina vreme. S-a numit Etajul 4. Fondata de un bou cu talent. Dar bou. Pentru ca a omorat din bovinism propria lui creatie. Un proiect iesit din comun prin cateva detalii. Se canta americaneste. Pe bune. Live. Mi-am castigat dreptul de a canta cu ei dupa o proba live, cu public. Nu pe gratis.

video

Romanul intelege prost unele lucruri. Spre exemplu boul confunda managementul pragmatic cu sefia. Cam asta a fost nenorocirea... Pentru ca, in timp ce unii se bucurau sincer de succesul venit aproape instantaneu, ca si copiii mici, atunci cand isi vedeau numele mentionat pe undeva, altii nu vedeau cu ochi buni bucuria aceasta...

Intotdeauna am cantat pentru ca mi-a placut. Din inima, nu pentru implinirea egoului. Nu ca sa scap de meseria de strungar. Terminasem electronica oricum... Si ma refer doar la liceu... Am lasat in paragina o afacere bunicica si am riscat totul pentru a canta. Mult inainte ca omuletul sa imi propuna sa vin la Bucuresti...

Cand am hotarat sa fac asta aveam ce pierde. Si chiar am pierdut. A fost alegerea mea si nu imi pare rau. Iar acum, cu tupeul acela nesimtit, specific unui bou care a cantat ani de zile manele prin birturi, ca sa isi acopere vina de a fi ingropat un lucru bun, spune tuturor ca eu vroiam bani mai multi... Tupeul nesimtit nu moare in Romania niciodata... Am capatat imunitate la asta si stiu care este antidotul pentru aceasta otrava: adevarul gol-golut...

Desigur ma provoaca... Face parte din arsenal... Apoi foloseste frazele pentru a le rastalmaci... Bineinteles ca nu in favoarea mea. Omu` e o lichea. Da` din aceea veritabila. Pana si locul de bastina si-l scuipa daca trebuie... Orice daca e in folosul lui... Dar numai al lui. Daca nu nimic nu are importanta pentru el. Nici macar succesul. De aceea exista un bou la Etajul 4.

Chiar daca am pierdut multe pentru privilegiul de a canta, eu nu simt asta. Pentru ca sunt fericit de fiecare data cand sunt pe o scena. Oricat de mica. In orice loc. Sunt fericit de fiecare data cand primesc aplaude. Sunt fericit de fiecare data cand cant. Pur si simplu. Iar Etajul 4 a fost familia mea. Si am fost fericit alaturi de ei. O vreme. Pana cand un biped chitarist s-a gandit sa faca schimbari. In sensul ca l-a dat afara pe unul, apoi pe altul...

Scarnavia nu avea nici un fel de calitati de leader. Avea doar doua lucruri. De care ai nevoie in Romania. Relatia si gura mare. Era suficient ca sa poata strange cu usa. Stilul acela: "daca vorbesc mult, tare si repede ii ametesc si fac ce vreau" era uneori amuzant... Foarte rar... Iar cand sportul tau favorit este "aruncarea dumei", apoi deja multe sunt clare...

Nu sunt perfect. Sunt mandru. Desi mandria este un pacat. Nu ma pot stapani. Mai ales cand se face o nedreptate. Nu pot suferi sa imi asez coloana in alta pozitie decat cea verticala. Pentru nimeni si nimic in lume. Nu pot fi cumparat. Si nu pot fi strans cu usa. Da, sunt orgolios. Sunt incapatanat. Am toate defectele din lume daca vreti. Dar nu folosesc ocaua mica pentru adevar...

Asa ca, am acceptat o vreme situatia. Pana cand a plecat, fortat de bour, primul nostru coleg. Adica l-a dat afara. Pur si simplu. S-a folosit de el pana cand a vrut altul, mai cunoscut, sa vina... Si l-a aruncat pe cel care a fost loial proiectului atunci cand era greu ca pe niste ciorapi purtati la cosul de rufe... Cica "e bine sa stea oamenii cu sabia deasupra capului". Sa le fie frica adica... Asta era strategia lui...

Plecarea fortata a primului dintre noi a fost si ultimul moment cand cineva i s-a opus boului in sensul asta. Si, cu toate ca am incercat sa ii induc alta idee, dupa alte trei luni, in acelasi mod, a plecat si al doilea coleg. Iar eu nu ma mai simteam bine. Deloc. De fericire ce sa mai vorbim...

Asa ca nu a durat mult pana sa izbucnesc. Si tot ceea ce tinusem in mine pana atunci a dat pe afara... Cat pe ce sa ii ard una. Nu am facut-o. Dar si acum ma intreb daca nu trebuia totusi s-o fac... Si parca-parca...

Pentru ca, pana la urma, ceea ce banuiam doar, s-a confirmat: bipedul si-a aratat fata hada si inima urata... A aranjat sa mi se ia si ultima bucata de paine pe care o puteam castiga. Pentru ca a putut. Avea relatia, remeber? A facut asta dupa ce, ca sa ma hotarasc sa ma mut la Bucuresti, nu a ezitat sa promita totul... Tot ca pe o pereche de ciorapi a incercat sa ma trateze. Numai ca astia i-au ramas in gat...

Vremurile acelea sunt trecute deja... De ce scriu abia acum despre asta? Mai multe motive... Dar cel mai important este dureroasa nedreptate. Viermele vorbeste pe la colturi. Chiar si acum. Inca il bantuie succesul de atunci. Este intrebat. Si ca sa se scuze nu ocoleste minciuna. Pune in gura mea cuvintele lui. Face tumbe. Joaca teatru. Orice. Nu conteaza adevarul daca el scapa cu fata curata...

Pentru o luna sau doua, mie mi-a placut sa fiu cu Etajul 4. Primele trei luni. Sau poate patru... Am indurat orice de dragul celorlalti oameni cu care cantam si de dragul celor pentru care cantam. Chiar si sa dorm pe o saltea intinsa pe jos intr-o garsoniera nemobilata. nu parea un efort prea mare. Acum gusterul spune lumii ca eu mi-am tradat colegii pentru bani... Tupeul nesimtit nu moare in Romania...

Crede ca daca isi ascunde capul in pamant nu i se vede curu`. Tactica strutului... Imi spune ca el m-a adus la Bucuresti. Desigur si talentul tot el mi l-a dat. Dumnezeu nu are nici o legatura cu asta. Imi spune apoi ca el are un Dumnezeu. El, care mi-a luat si ultimul colt de paine de la gura numai ca sa imi arate cat de important este el pe o arie de cativa metri patrati din lumea asta larga, spune ca eu sunt rau si razbunator...

Desigur ca sunt. Din punctul lui de vedere. Nu il las sa traiasca in pace, linistit dupa ce s-a purtat ca un ne-om si a facut toate acestea... Nu il las sa se autoproclame artist sau sa creada ca a fi artist inseamna a fi doar pe alocuri uman. Doar cand are el chef.

Arta este esenta altruismului. Altruismul este umanitate rafinata. De aceea ii arat situatia cuantificata, dezbracata de aburelile lui. El a provocat moartea propriei creatii. Si nu poate da vina pe nimeni altcineva. Pentru simplul motiv ca deciziile au fost ale lui. Toate.

Bineinteles ca, de cate ori apuc, spun ADEVARUL. Gol golut. In public. Lucru neobisnuit pentru un nesimtit... Sa i se dezvalui rusinea de pe acoperisurile caselor... Asta il face sa spumege. Si cand il intrebi "DE CE?" o da de gard... Fiecare trebuie sa fie pus la locul lui. Curvei trebuie sa i se spuna curva. Chiar si atunci cand este o curva de om...

In ceea ce ma priveste as vrea sa pot spune despre mine ca sunt artist. Dar nu pot. Acest lucru nu poate fi autoproclamat. Nu orice om care tine un instrument in mana este artist...

Prin deductie logica si orice cantacios de manele ar trebui sa fie artist, nu-i asa? Nu va lasati inselati. Omuletul cu chitara nu este artist. Ii pasa doar de persoana sa. Nu ii pasa de oameni. Nici macar de cei care ii asculta muzica. Pentru el sunt doar o sursa de venit... De "papa bun" ca sa il citez...

O sa-l gasiti cantand in acelasi club in care canta si acum doi ani. Il veti recunoaste imediat. Dupa grasimea infatuarii ce i se scurge pe fata din toti porii... Urmariti-l cu atentie. Veti intelege tot ceea ce spun. Si o sa-mi dati dreptate. Nu are o capacitate incomensurabila de disimulare. E doar un biped care vrea si el. Atat.

luni, 28 decembrie 2009

FARA JUMATATI DE MASURA

Intodeauna mi-au placut vorbele de duh... Pentru ca in general ele sunt izvorate dintr-o realitate care desi ne inconjoara trece de cele mai multe ori neobservata... Asa si cu zicala:

IN ROMANIA NIVELUL DE INTELIGENTA ESTE O CONSTANTA. INSA POPULATIA ESTE IN CRESTERE.

Exemple sunt multe... Ultimul ar fi tupeul manelistului micut si ignorant care scapa perla: "Daca vrei cultura du-te la Ateneu"... Adica el nu vrea... Dobitocul... In schimb ar vrea sa-mi dea lectii usturatoare de viata... Si sa imi impartaseasca din adanca sa gandire filozofica...

Alt specimen in care musteste inteligenta crede ca daca esti anti-ceva esti musai pro-altceva. Probabil ca pentru natarai nu exista niciodata mai mult de doua solutii. Dumnezeule mare. Sunt ireali. Nu pot crede ca exista asa ceva in 2010. Chiar daca sunt in Romania. Si totusi ei exista!

Prostia nu moare. Niciodata. Dar fenomenul poate fi franat si mentinut in procente normale. Prin corespunzatorul rol al educatiei sanatoase ce incepe acasa, timp de sapte ani. Noi romanii in schimb am ales sa ingrijim prostia in pepiniere, pe principiul "daca e al meu e destept"...

Uite asa, ne mangaiem pe crestet odraslele, nu le contrazicem niciodata, ba inca ne dam peste cap ca sa le implinim dorintele... Acu trebuie sa le slavim inapoierea educationala pe sticla! Vrea retardu` manea? Nici o problema. Hai sa-i dam. Sa facem rating...

In timp ce Europa se chinuie sa scape de tigani, acasa noi romanii ne dam din calea lor... Sa nu care cumva sa le jignim simtamintele... Si ei acu` se dau vedete si staruri. Am ajuns de rasul curcilor. Suntem facuti tigani in toata Europa. Si noua ne place! Al dracului de tare! Ca d-aia nu zicem nimic, si acceptam...

Apoi, mai baieti eu zic cam asa: tiganii trebuie sa stie ca sunt tigani. Manelistii trebuie sa stie ca sunt doar niste retarzi de rahat. Curvele trebuie sa stie ca sunt curve. Prostii trebuie sa stie ca sunt prosti. Si fiecare trebuie sa stea pe scara sociala exact acolo unde merita... Acu e cam pe dos si noi nu facem nimic...

Avem un viitor nemaipomenit... E singura conluzie posibila. Exact ca in bancul cu Bula. Cand l-a intrebat profersoara cum vede el viitorul Romaniei, ilustrul roman Bula a raspuns: Doamna profesoara... Eu il vad ca pe un avion. Care se inalta... Se inalta... Se inalta... Pana nu se mai vede!

RUSINE PROTV














Asteptam cu nerabdare sa vad emisiunea "Romania te iubesc" de astazi. Pentru ca era vorba despre evenimentele din decembrie 1989. Pot spune doar atat: RUSINE PROTV!

Cum stiti voi sa insinuati minciuna peste adevar. Ai pus unul dintre cei mai contestati dintre timisoreni, exact pentru alaturarea cu Iliescu, sa reprezinte onoarea unui oras... Adevarat, printre altii, ca sa para cat mai impartiala faza, si daca ar indrazni cineva sa atace treaba asta sa se faca de tot rahatul... RUSINE PROTV!

Am aflat astazi si sunt in stare de soc, ca au murit mai multi dupa 22 decembrie pentru ca... civilii au avut arme!!! In sfarsit cineva a spus-o pana la urma, e adevarat ca voalat: noi am tras in noi!!! Acum ma simt mult mai bine. Toate misterele s-au elucidat! RUSINE PROTV!

Dovezile privind lovitura de stat prin care Ion Iliescu si ai sai au pus mana pe putere au fost atat de profesionist ambalate si explicate, incat acum, cei care nu au vazut lucrurile cu ochii lor, si nu au trait momentele acelea, sunt siguri ca eu sunt mincinos. Ba chiar si eu am inceput sa ma cred mincinos. Nici nu mai stiu cu siguranta daca m-am nascut vreodata sau e doar o inchipuire. RUSINE PROTV!

Un reportaj in care nu am vazut decat imagini asamblate in asa fel incat, suprapunand un comentariu in care minciuna si adevarul s-au impletit in numele unei impartialitati profanate, adancind astfel si mai mult derizoriul in care deja a fost impinsa moartea atator oameni...

Deci am aflat tot ceea ce ne doream sa stim nu-i asa? Ion Iliescu este un altruist curat ca neaua si noi am tras in noi dupa 22. Ba nu... Noi am tras in noi si ziaristii... Britanici, sarbi, germani, unguri... Ca doar nu se aflau acolo de pomana... Nu ati suflat nici un cuvant despre Jean-Louis Calderon... RUSINE PROTV!

Cine avea neclaritati, acum se simte ca un magar in ceta deasa. Nu am murit toti Pro TV. Suntem inca in viata si stim exact ce am vazut. Fiecare in parte. Si nu suntem putini. Pentru noi acest reportaj este un afront. Vreti sa spalati de sange pe cei care au stat cu ochiul la catare si cu degetul pe tragaci? RUSINE PROTV!

Un adevar spus pe jumatate este o minciuna. Un adevar in care se strecoara, "soparle" pentru propagarea cetii si spalarea memoriei colective a unui popor tot o minciuna este. Nu mai primim amortirea simturilor ca niste oi tampe. Pentru nimic in lume. Nu mai vrem jumatati de adevar si jumatati de masura. Ne-am saturat de ele. Si de voi.

RUSINE PROTV!!!

STACHETA SE LASA TOT MAI JOS: FARA NUMAR












Mutatii genetice ce au avut loc in ultimii douazeci de ani au dus la aparitia a doua noi specii bipede in spatiul carpato-danubiano-pontic: prostovanul de rromanica si gasculita manelista. De ce ar fi asta o problema? Pai este pentru ca sunt daunatori. Si ca orice daunator, sunt in numar mare, actioneaza in virtutea instinctelor primare si provoaca pagube insemnate.

In mod normal astfel de daunatori sunt combatuti prin insecticide, pesticide, deratizari... Dar pentru ca prostovanul de rromanica si gsculita manelista sunt bipezi cu certificate de nastere si carti de identitate in regula, niste dobitoci cat casa au decis ca noile specii trebuie lasate sa se dezvolte liber, ba inca trebuie sa li se dea dreptate... Nu de alta, da` sa iasa banu`...

Asa se face ca, de cateva revelioane incoace ne-am trezit cu toata tiganimea pe sticla, pe toate posturile TV. Ai zice ca Romania e tara tiganilor. Si chiar nu e asa. Deloc. Doar ca producatorii de programe, daca nu cumva sunt niste semi-analfabeti sau tigani ei insisi, au sclipiri de luceferi in ochi atunci cand aud zornaitul euroilor. Fara numar.

Toate ca toate... Pana aici este cat de cat ok... Avem de-a face cu niste producatori care inteleg cultura si o promoveaza exact asa cum au inteles-o: in euro dolari s.a.m.d... Ma intreb insa ce stomac trebuie sa ai , ca sa te tii mare rock-star sau vedeta "pop" (sau interpret de muzica populara!!!) si sa zbieri fericit din ecran "Fara numaaaaaaaaaaar!", in cel mai pur stil manelisto-tiganesc... Si apoi sa sustii in continuare ca esti artist cu verticalitate...

Pai artistii nu mai sunt "nebunii frumosi dintre noi"? Nu mai sunt modele, icoane, varfuri? Sunt doar niste amarati ce alearga dupa un amarat de leu? Ma intreb pe cati banuti isi vor fi vandut onoarea si verticalitatea artistica toti acesti "vedeti" si "vedetite" in anul acesta... An de criza... Criza folosita ca instrument de presiune, artistul urmand sa piarda bani legal, din oficiu, pe baza cuvintelor: "E criza!". Sau pe sistemul "nu pot monser ca ma strange un ciorap"...

Dupa scrierea acestor randuri, sansele mele de a aparea vreodata pe sticla probabil ca s-au redus de la "slabe" la "zero"... Cui mama dracului ii mai pasa de asta? Nu pot accepta sa fiu tratat umilitor. Nu sunt de vanzare. Nu vand spre uitare valorile in care am fost crescut si educat. Nu in tara mea, si la trecerea intre ani. Un an intreg de mizerii le este suficient. Macar cateva zile sa nu puta nimic.

Un tigan, manelist, semi-analfabet, castiga un concurs, invitatiile manelistilor la TV s-au intetit... Agresiunea a atins cote strigatoare la cer. Termenul de "vedeta" in Romania incepe sa devina o chestie de rasul curcii de ceva vreme deja... Caderea in derizoriu nu s-a oprit inca...

Anul acesta, ca sa existe o cireasa pe tort, s-a gasit un p(r)ost TV, candva numarul unu si respectat in Romania, sa isi intituleze programul de revelion "Fara numar"... Tot fara numar sunt vertebrele producatorilor, dispuse curb pentru comoditatea puparii talpilor tiganesti. In vederea obtinerii unui euroi in plus. Fara numar este rusinea cu care se acopera cei care la o bere sunt indignati de manelism si tigani, iar la vederea banului isi pierd brusc memoria... Sau poate mintile...

Ca si in anii trecuti, voi protesta prin boicot: voi intoarce capul daca acolo unde merg exista un TV macar. Acasa voi schimba pe Discovery Channel. Chiar si la reluari. Numai sa nu vad manele si tigani. Macar de Anul NOU! Ca in rest oricum pare ca nu ne scapam de ei... Sunt ca raia...

Sau cine stie... Poate am sa protestez la fel de radical ca acum trei ani de revelion... Am aflat cu cateva zile inainte ca urmeaza sa cante si card de manelisti. Nu mai puteam da inapoi. Biletele erau platite. Dar mi-am facut un plan. Si l-am pus in aplicare. Cand "fara numereii" s-au apucat sa cante am deconectat scena de la reteaua electrica. Toata. Cu tupeu. Si nesimtire. Asa, ca sa le treaca. Si sa stie ca nu sunt doriti.

Uite asa s-a incheiat seara de revelion 2006-2007 la Centrul de Afaceri din Timisoara... Nesimtirea lor se foloseste de bunul nostru simt ca de o scara. O treapta pe care se sprijina ca sa se ridice mai sus. Nu trebuie tolerata. Trebuie respinsa. Imediat. Oriunde. In orice imprejurare. Cine stie ce idei imi mai vin mie anul acesta... Sau voua...










Pana in 1989 toata lume se bucura de Craciun. Bucurie fireasca. Si ce daca Mos Craciun devenise, dupa un instructaj ce i se facuse la Moscova, Mos Gerila? Stiam cu totii care este esenta Craciunului...

Toate acum sunt schimbate... Pentru ca o sleahta de descreierati, a gasit de cuviinta ca in ziua de Craciun sa savarseasca o CRIMA. Au facut-o cu sange rece. Premeditat. Comunistii au promovat ateismul agresiv. Erau ei insisi atei. Multi spun ca nu mai exista comunism... Cam aceleasi persoane cred ca este "cool" sa fii ateu... Crima in ziua de Craciun.

Nici un popor nu poarta pe umar aceasta povara, in afara de poporul roman. Si, din 1989 incoace, un popor intreg se imparte in doua tabere si se ia la cearta... Acesta a fost cadoul de Craciun facut atunci de Ion Iliescu si adunatura lui... Pentru ei a fost intr-adevar timp de douazeci de ani un cadou...

Douazeci de ani in care au imbatranit frumos, rumenindu-si obrajii cu sangele nevinovat scurs in decembrie de atunci. Douazeci de ai in care ne-au ras in nas. Douazeci de ani care au scurs tineretea din noi. Douazeci de ani... Douazeci de ani in care obrajii unui popor intreg s-au scofalcit si colturile gurii s-au strambat in jos, indoite de povara unei vine care apartine altora...

Nu imi amintesc multe lucruri din acel decembrie 1989, dar stiu exact unde eram cand am primit vestea ca Ceausescu a fost executat: holul hotelului Timisoara. Tin minte clar cum simteam ca totusi, nu trebuia facut asa... Tin minte ca am si spus-o cuiva... Incepea sa nu ne mai placa Iliescu. Cel putin la Timisoara.

In acele zile se tragea din toate partile. Si dupa 10 zile de tensiuni se intrase oarecum intr-o stare de normalitate. Atata normalitate incat am vazut o vecina batand covoarele in timp ce fundalul sonor era rupt de cate un pocnet sau o rafala de pocnete...

Viata ne surprinde mereu. Chiar si in fata blocului atunci cand plimbam catelul familiei. Se poate intampla. Pentru mine mine in acea zi de 26 sau de 27 surpriza s-a numit Carolina Salguero, foto-reporter, nascuta in New York, unde locuieste si acum. Cand o masina a oprit in fata blocului si cineva a cerut un vorbitor de limba engleza nu am ezitat nici macar o fractiune de clipa...

Asa am ajuns sa vad multe lucruri pe care altfel nu le-as fi vazut si ulterior sa inteleg lucruri pe care altfel nu le-as fi inteles... Inca nu eram constienti, si nu gandeam intens, la ce blestem atrage asupra noastra asasinarea unui om in ziua de Craciun.

Unui popor intreg i-au fost prezentate in asa fel lucrurile incat sa topaie de fericire... Asta face masina bolsevica atunci cand este la lucru: tranforma realitatea pana cand uratul pare frumos, negrul pare alb si rosul se transforma in roz...


Acum este clar. Ion Iliescu avea un plan. Impreuna cu altii. Nimic nu a fost la voia intamplarii. Nici macar mortii. Cei care au murit au fost treptele pe care s-au cocotat Iliescu si sleahta lui de descreierati ca sa puna mana pe putere. Nu le-a pasat niciodata, decat de ei si de planul lor.

Ziua mortii lui Ceausescu a fost aleasa in mod premeditat ziua de Craciun. Calculul a fost infiorator de cinic: in ziua de Craciun toata lumea isi asuma doar ganduri bune... Executarea in mod bolsevic a lui Ceausescu ar fi intr-un final uitata...

Astfel, "emanatia" urat mirositoare, aparuta din laturile si mocirla comunista, a transformat Craciunul dintr-o zi a iubirii firesti, neconditionate, intr-o zi in care nu stim incotro sa ne indreptam privirea: in pamant, de rusine, sau catre cer, pentru sarbatoare...

Dupa douazeci de ani va spun:

NU VOM AVEA LINISTE NICIODATA, DACA EI NU PLATESC!
FARA JUMATATI DE MASURA!

vineri, 25 decembrie 2009

Am supravietuit primei zile...


Superb de Craciun.
Brazi impodobiti. Cadouri sub el.
Colinde rasuna in case, arome amestecate.
De caldura, de carnati, de sarmale, de rom...
Familia, prietenii se strang sa petreaca.
Veselie, rasete, glume.
Mese pline. Ce de minunatii!
Toate trebuie incercate. Altfel, gazda se supara.
- De ce am muncit atat? Pentru cine? Pentru voi! Luati de mancati, dar!
Mai un ochi la tv, mai unul la toba si lebar.
- Pune un pahar de vin. Sa alunece.
- Nu mai pot si carnati. Sunt full.
- Nu fi... Sunt de porc de tara, crescut cu porumb...
Si te lasi convins.
Si mai apar, de-a valma
Piftie
Friptura
Cozonac
Prajituri
Tort...
Apare unul, ca din senin:
- Hai sa facem cativa pasi... sa ne mai revenim.
Toti se uita la el:
-Esti nebun? Ne e greu...
Se aseaza si el la masa din nou. Uita rapid de ce se ridicase.
Trec orele. Iar rasete, muzica...
- Bai, are careva un triferment?
Toti stau tolaniti, care pe fotolii, care pe canapele...
- Trebuie sa ne urnim acasa.
Si cu greutate, se apleaca sa se incheie la sireturi.
- Mai bine lasa-le asa, ma, cin' te vede?
Pornesc incet, agale, multumiti, veseli.
- A fost asa frumos...
Dar data viitoare sa mancam mai putin.
Ce naiba s-a apucat sa faca atatea?
Of, nu mai pot...

miercuri, 23 decembrie 2009

Silent Night...


Oameni!
Fie ca linistea Craciunului sa coboare peste voi.
Sa va bucurati de familie, de prieteni si cadouri.
Si de bunatate.
Haideti sa uitam pentru un timp dusmania lumii acesteia.
Sa uitam ura.
Sa uitam rautatea.
Sa uitam ranchiuna.
Sa uitam faptul ca unele suflete sint mici.
Bucurati-va de pace.
Savurati momentele alaturi de cei dragi.
Si nu uitati, oameni, sa lasati intotdeauna o bucatica de mancare si un gind bun, pe prag, pentru cei ce nu au parte de toate astea, si sint sortiti sa cutreiere margini de noapte.
In lumea asta e loc pentru toti.
Enjoy your Peace!

video

"Silent night, holy night
All is calm, all is bright
Round yon Virgin Mother and Child
Holy Infant so tender and mild
Sleep in heavenly peace
Sleep in heavenly peace.

Silent night, holy night!
Shepherds quake at the sight
Glories stream from heaven afar
Heavenly hosts sing Alleluia!
Christ, the Saviour is born
Christ, the Saviour is born.
"

***
As dori ca ..."ostilitatile" pe acest blog sa ramina inchise pe perioada craciunului...

CRACIUN FERICIT!

Pentru maine si poimaine las deoparte orice batalie de idei. Sarbatorim nasterea lui Isus, Hristos, fondatorul Bisericii, si piatra de temelie a crestinitatii, in Betleemul Iudeii.

Aceasta este insemnatatea Craciunului, pe care noi avem tendinta sa o uitam in favoarea unui mos ipotetic, a unor cadouri si a unor chefuri strasnice. Amintiti-va de El, si incercati sa va ganditi la invatatura cea mai de pret pe care ne-a lasat-o:

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"...


video

Cat talc in aceste cuvinte, pe care le spunem doar atunci cand ne convine... Va ofer doua cantece. Total diferite. Pentru ca fiecare sa aleaga dupa inima ce o are.

video

Craciun Fericit!

CAND "x TINDE CATRE INFINIT...










Nu sunt pro Basescu.
Nu sunt pro nimeni in particular.
Sunt pro Romania.
Si pentru echitatea REALA a sanselor.
Pentru fiecare in parte.
Este o utopie.
Stiu.
Un ideal daca vreti.
Dar este rau sa tinzi catre infinit?
Luptand sa ajungi cat mai aproape de el.
Sigur vei ajunge foarte departe de zero.
Ca la matematica.

***
Abscisa e idealul.
Duce catre plus infinit.
Ca la matematica.
Dar problemele REALULUI ne distrag atentia.
De la obiectivul principal.
Aceasta este ordonata.
Axa Oy.
Cu cat ne abatem mai mult atentia de la prioritati.
Cu atat mai mult vom cheltui timp.
Pentru cautarea lui plus infinit de pe abscisa.
Axa xO.

***
De ce scriu toate acestea?
Si ce mama naibii de legatura au cu Basescu?
Sau cu Antonescu...
Sau cu PSD?
Simplu.
Ca la matematica.
Este un caz particular.
Am doua probleme care imi distrag atentia.
Aleg sa o elimin pe cea mai rea dintre ele.
Si astfel sa imi concentrez efortul pentru a lupta.
Cu cealalta.
Ca sa imi pot continua drumul.
Per pedes apostolorum.
Cat mai departe.
Spre plus infinit.
Nu voi ajunge acolo niciodata.
Dar voi fi departe de zero.

***
Eu sunt un oarecare.
Doar un amarat de "x" care tinde la infinit.
Si fierb in aceeasi ciorba cu restul.
Atat.
Si nimic mai mult.

23 DECEMBRIE 1989. MASACRUL DE LA OTOPENI.

Aceasta este ziua in care au murit cei mai multi oameni intr-un singur incident. Noi am aflat abia spre seara la televizor ce s-a intamplat...

Erau prezentati drept teroristi. Terorist la 19 ani... ca un titlu de film... Insa au ramas supravietuitori. Care au ajuns sa isi cerseasca adevarul si dreptatea.

Vedeam tot soiul de generali dand ordine la TV. Nu stiam atunci cum ii cheama. Aveam sa le aflam numele. Fiecaruia in parte. Doua au iesit mereu in evidenta: Nicolae Militaru si Emil "Cico" Dumitrescu. Primul general. Al doilea amiral parca... Ba mint. Era inca unul: generalul Chitac. Toti centrati in jurul lui Ion Iliescu.

Un individ, pesedelacheu, vorbind in batjocura despre eroii revolutiei, spunea ca sunt doar o simpla statistica. Haideti sa vorbim despre statistica mortii. Pentru ca si de acolo, cei care au murit ne vorbesc. Sa vedem daca este logic si sa ne intrebam...

Ceausescu avea puterea in mana. Toata. Si a cazut. Normal dupa caderea lui, numarul total de victime ar fi trebuit sa scada. Armata fraternizase cu poporul pe strada.

Si totusi, dupa aparitia lui Ion Iliescu la televizor, in numai cateva zile, au murit mai multi oameni decat a omorat Ceausescu la putere fiind. Beneficiar? Iliescu si ceea ce astazi numim PSD... Vreti sa vorbim statistic pesedelacheilor? Fie. Fac asta doar pentru ca sa vi se umple gura cu calti imbibati in smoala si sa taceti pe vecie... Iata...

16-22 DECEMBRIE
Morti: 159
Raniti: 1.502

Dupa 22 DECEMBRIE
Morti: 957
Raniti: 2.587

Stiti ce e cel mai ciudat? Daca pana in 22 numarul de cazuri mortale a fost de sub 10% din numarul total de victime, DUPA 22 rata cazurilor mortale a crescut la 27%... Cu alte cuvinte dupa 22 a existat mai putina mila... Si din totalul de peste 5200 de oameni impuscati, aproape 70% au fost impuscati dupa 22 decembrie... Pentru Ion Iliescu si ceea ce astazi este PSD. Stiai asta cand te-ai alaturat lor Crin "Chucky" Antonescu?

EROII NU MOR NICIODATA!

Ne vorbesc. Chiar si prin cifrele reci si sumbre ale statisticii. La finalul zilei, cand incercam sa intelegem ce inseamna toate cifrele si cand realizam ca in spatelei fiecarui numar de ordine a existat o bestie care a dus arma la ochi si a tintit, nu putem decat sa spunem raspicat:

TREBUIE SA SE FACA DREPTATE! TREBUIE!


UITE CUM SE ADEVERESTE CA PROSTIA NU MOARE















Aud in continuare prostii. Oameni pentru care numai ego-ul lor conteaza... Aud in continuare cum zumzaie trantorii neadevarului. Infiltrati pana si pe acest blog... Ma cutremur vazand beizadele spalate la creier, avand contact doar cu o realitate indusa...

In curand, daca il voi auzi pe vreunul vorbind tamp despre cat e de bine cu PSD si cat e de salvatorul natiunii Crin Antonescu, am sa trag o palma. Direct. Tare. Peste obraz. Sau dupa ceafa. Pentru desteptarea maimutei. Sa fii anti-comunist si sa stai cu buzele lipite de fesele PSD si ale lui Geoana si ale noului animal de casa al PSD Crin Antonescu este un pleonasm.

Exista unu` Brushvox. Prostalau. Da` rau de tot. Scriind uneori pe acest blog, sunt convins ca a citit postarile noastre. Dupa toate cele scrise, omul da cu mucii in fasole. Big time!

Ne pune sa cautam comunistii in Coreea de Nord sau in Cuba, dar este sigur ca Securitatea este infiltrata peste tot in Romania... Nu e nici la stanga, nici la drepata. Omuletul e pierdut in spatiu... Si o freaca a proasta latrand de dupa garduri numai prostii...

IN DEMOCRATIE CHIAR SI UN PROST ARE DREPTUL SA VORBEASCA. NU INTELEG INSA DE CE AR TREBUI SA IL TIN LANGA MINE...

marți, 22 decembrie 2009

22 – ce a rămas din noi?

Despre gloanţe şi „apa otrăvită” am vorbit mai devreme, citiţi de poftiţi.
Repet un singur lucru: am pierdut două revoluţii. Una în stradă pe 22 decembrie ’89, una pe scenă în anii care au urmat.
Nu vreau nici să mă laud, nici să plictisesc.
Sunt sătul de revoluţionari şi disidenţi ca de politicieni şi şmecherii de toate speţele.
Am tot vorbit despre băsescu şi nu m-am ferit să-l identific ca reprezentantul securităţii. Unii m-au înjurat, să le fie de bine, am spus şi că de iese iar vre-o bubuială odată, fug la chioşc, că-i deschis non-stop, de Paşti, Crăciun, revelion şi…revoluţii, îmi cumpăr 2-3 pungi de porumb expandat, 2 lăzi de bere şi un cartuş de ţigări şi fuga înapoi la televizor.
Eu mi-am ratat şansele şi vorbele nu ţin nici de foame, nici nu schimbă faptele.
Am făcut radiografia manipulării nu o dată. Acel celebru „fără violenţă” a salvat de furia maselor securiştii şi activiştii, nomenclaturiştii. Tot ce s-a întâmplat din 22 şi după a fost de dragul legitimării unui nou regim şi salvarea nomenclaturii dintr-un sistem în altul. Şi au reuşit cu brio cum au reuşit să controleze puterea, partidele, economia şi societatea post decembristă.
„Adevărul” despre ce s-a întâmplat atunci nu vom afla niciodată, nici despre ce s-a întâmplat după: mineriadele, punerea pe butuci a economiei naţionale şi folosirea sistemelor de stat în interes personal. Nu o spun cu patos, o spun cu dezamăgire, dar detaşare, securitatea a învins. Ultima oară la alegerile din 7 decembrie.
Mi-e silă de tot ce s-a întâmplat în campanie, nu vreau să revin la discuţiile irelevante de atunci, însă războiul nu s-a terminat. Cine mai vrea să vâneze fantoma comunismului, să caute în Cuba şi Coreea de Nord, în Europa comunismul a murit definitiv la căderea Zidului din Berlin. Să nu uitaţi să vă puneţi în valiză tricoul cu Che Guevara! Între timp a decedat şi capitalismul, se vede cu ochiul liber, dar biciuitul calului mort pare momentan singura „soluţie” globală şi nu e nici locul, nici momentul să intrăm în acest subiect. Dacă se duce un război – în plan politic – acel război este între o democraţie cât de cât echitabilă şi dictatura cu faţă democratică. Nu vreau să deviez nici aici de la subiect, dar nici stânga, nici dreapta nu mai reprezintă valori reale şi cu atât mai puţin soluţii viabile. Sunt poziţii formale şi ideologic tot mai vagi. Asta la nivel global. La nivel micro, adică la noi, n-am avut nici stângă, nici dreaptă bine definită niciodată. PD-L în fapt este prototipul perfect al nevertebralităţii (am inventat un cuvânt, îmi cer scuze). Toate partidele post decembriste au fost „torpilate”, înfiltrate de securişti.
Ultimul exemplu l-am avut în seara aceasta prin reactivarea şi ieşirea la rampă a lui cataramă. Vrea capul lui Antonescu, vrea conducerea PNL şi vrea la guvernare alături de „dreapta”, de PD-L. Am spus că războiul pentru dezintegrarea PNL-ului nu că nu s-a terminat, dar abia începe. Dezamăgire lui băsescu vis a vis de „încăpăţânarea” lui Antonescu de a nu se alia cu puterea a fost vizibilă.
Lucrurile – încă o dată – trebuie privite în perspectivă. Mâine, guvernul boc IV trece de Parlament fără probleme. Însă sunt cel puţin 2 probleme care-l macină pe chioru’ de la Cotroceni. O guvernare PD-L nu le dă şansa aruncării pisicii moarte în curtea altcuiva şi eşecul pare iminent, pe de altă parte această nouă majoritate este prea fragilă pentru a asigura modificarea Constituţiei. PNL-ul trebuie sau dezmembrat după modelul stolojan, sau înghiţit complet printr-o fuziune, pentru „dreapta” şi „interesul naţional”. Dincolo de neîncrederea cu care-l ascult şi-l urmăresc pe băsescu, nu cred într-un interes naţional conceput de un singur creier. Şi revin la o altă idee de-a mea: nu de băsescu mă tem ci de ce reprezintă şi cei din spatele său: securitatea.
Securitatea nu mai este identificabilă. Este peste tot: în şi în afara serviciilor secrete, în partide, în mass-media, în sfera afacerilor.
Unicul proiect despre care vorbeşte băsescu, este „reforma statului”. Am spus că şi Parlamentul unicameral, şi reducerea numărului parlamentarilor sunt prostii. Reforma nu se face nici structural, numărul parlamentarilor n-are nici o legătură cu calitatea lor.
Mass-media este deservită. Până nu de mult speram că internetul, blogosfera mai poate fi un bastion independent, dar nu, nu este. Cei care nu sunt servanţii plătiţi, sunt manipulaţi şi dacă nu ţine nici asta sunt şantajaţi, discreditaţi sau eliminaţi. Nu pot să uit campania şi campania virtuală violentă. Şi nu pot să uit „manifestarea spontană” cu pancarte, steaguri şi tot tacâmul de pe 1 decembrie de la Timişoara anti-geoană (în decembrie ’89 n-aveam nici pancarte, nici steaguri) şi faptul că ieri seară la manifestaţia comemorativă de la Universitate nu s-au adunat decât zeci de oameni… Cui să-i fie ruşine?

M-am plictisit de demagogie, de manipulările consecutive, de sloganuri şi lozinci.
Am pierdut toate bătăliile, dar n-am să renunţ să mă bat. Măcar cu argumente.

brush

Pentru o zi...



Acum 20 de ani.
Asteptam un deznodamint.
Bun sau rau.
Nu mai conta.
Eram pregatiti sa murim cu ei de git.
Desi, undeva in suflet, speram ca tara se va trezi.
Si s-a trezit!
Nu conteaza ce a urmat.
Nu conteaza ca au pervertit.
Am fost regi pentru o zi.
Si am ramas rebeli pentru o viata.

Iarna la tarm

Gheata.
Acoperind posesiv
O lume in asteptarea
Unei nasteri.
Alunecam haotic
Dupa lucruri aurii, argintii
Simboluri...
Vrem sa surprindem
Sa epatam
Sa iesim din obisnuinta.
Vrem sa ne achitam datoriile
Sa incepem anul mai curati (?!)
"Brad. Am luat. Bifeaza.
Ce mai scrie acolo?
Carne, cozonac. Luat.
Da lista. Dulciuri, cadouri...
Aoleu, asigurarea!"
Patinam nebuneste
Aruncand privirea la ceas.
Ne inghesuim sa apucam
Mai bun, mai frumos, mai mare.
Ne incalzim cautand
Ne imbujoram comparand.
Nu avem timp sa privim
Eternitatea din fata noastra
Si mesagerii ei zgribuliti.
Asteptand o nastere...


luni, 21 decembrie 2009

MARKETINGUL REZOLVA ROMANIA. THAT`S FUNNY.












Imi place nespus de mult cand oamenii se desconspira in cadrul unei batalii a ideilor. Prin tot soiul de prostioare. De cele mai multe ori, de vina este orbirea provocata de propriul lor ego. Lasa garda jos.


Nimic de zis. Am si eu o vina. Am aplicat mereu o teorie, desoperita personal, empiric: "Fa pe prostul ca sa se relaxeze interlocutorul".

Si uite asa am primit vesti de la pagina de Facebook pe care am parasit-o pentru ca am fost cenzurat. Ca o paranteza, oamenii, au incercat sa ma intoarca din drum. Lor le face cinste acest lucru iar pe mine ma onoreaza. Jos palaria.

Dar in cadrul unei discutii pe chat-ul Facebook, azi dimineata pe la patru, mi-am dat seama ca la celalalt terminal sta un vanzator de meserie. Nu intelegeti un tarabagiu. Nu. Un om care a studiat marketingul in stil capitalist/corporatist. Chiar i-am si atras atentia ca pune problema "vanzatoreste".

Acum nu e nimic rau in treaba acesta. E o meserie super frumoasa. Trebuie sa ai cunostinte economice si de psihologie in principal si o gramada de aptitudini in subsidiar. Chiar trebuie sa fii un fin psiholog. De unde sa fi stiut omul ca eu asta am facut timp de peste 12 ani?!! Simplu: eu l-am avertizat! Asa ca insistenta cu care s-a grabit a ma pune in coltul ringului pentru ca el sa isi poata face jocul de glezne si sa poata boxa in voie m-a pus intr-o pozitie care imi place. O batalie de idei in care am avantajul de a sti cam ce gandeste adversarul.

Nice try... Ma refer la incercarea omului de a ma pune la colt. Sau la punct. A savarsit o greseala comuna, noua romanilor... A crezut ca numai el. Dar se iarta. Si eu sunt roman. Numai dupa tata...

Dimineata i-am atras atentia asupra faptului ca discursul lui seamana cu cel al unui trainer de vanzari. Ar fi trebuit sa se prinda. Macar atata lucru ar fi trebuit sa ii dea de gandit...

Ce nu stia el? Faptul ca am urmat cursurile Facultatii de Stiinte Economice - sectia MARKETING - a Universitatii din Timisoara. Timp de peste 12 ani am lucrat in vanzari si marketing... :))) Ghinionul lui. El a cerut-o. Insistent. Adica imi explica prin comentarii cum este cu revolutiile de catifea.

Si, pentru ca sa ma simt, a postat un o inregistrare a unei piese pe care o cant, pe Facebook, iar in comentariile din subsolul unui articol scris de mine, a pus o cratima dupa numele sau si a scris: FIRMA DE MARKETING. Ca sa stie tot norodu`. Adica: subsemnatul-menestrel. Daaar! El-marketer. M-a umflat rasul. Nu mai aveam inspiratie in aceasta seara. Da` uite ca vine. Din senin...

Sa revenim la oile noastre... Propunerile omului si ale grupuletului sau sunt idei dragute dar nu sunt fezabile atat vreme cat nu tin cont de realitate romaneasca la nivel micro si macro... ii suspectez si de oaresce oportunism...

Intr-un evident efort de a contracara mesajul meu de adio, omul a luat-o din nou ca la vanzarea de asigurari de viata. Si a insinuat ca nu prea stiu eu ce e aceea o "revolutie de catifea" si ca nu inteleg ce vor si cum vor ei sa schimbe lumea. Iar m-a umflat rasul. Pai am fost contemporan cu revolutiile de catifea din Europa de Est. Si nu eram in scutece... Deja trecusem de prima tigara si de prima femeie.

Aceste "revolutii", numite de catifea, au avut loc intr-un anumit context geo-politico-economic, fiind favorizate de perestroika lui Gorbaciov, cand URSS era sleita economic, Europa crestea in unitate, in timp ce America era sus de tot pe creasta valului...

Romania se deosebeste fundamental, de restul evenimentelor ce au avut loc in Europa de Est a anului 1989 tocmai prin violenta cu care a avut loc schimbarea. In general toate revolutiile au cam mustit de violenta. Romania din nefericire nu a facut exceptie. De aceea au si fost denumite evenimentele din acea perioada "revolutii de catifea". Este un nickname. Atat doar ca la noi nu a fost o revolutie. Decat, POATE, pana pe 22 decembrie. Din seara lui 22 decembrie, oamenii care au pus mana atunci pe putere, au folosit evenimentele pentru a da o LOVITURA DE STAT.

Au facut-o la modul cel mai violent cu putinta. Tocmai de aceea cei mai multi morti, au fost macelariti DUPA 22 decembrie 1989. Criminalii lor au complotat ani de zile ca sa il detroneze pe Ceausescu si Securitatea, care controla si in chiloti 22 de milioane de romani... Au experienta de zeci de ani in domeniul crearii si folosirii maselor de manevra. Au stat la masa cu Ceausescu, dupa care l-au lichidat fara sa stea pe ganduri.

De aceea spun ca ideile grupuletului in cauza sunt doar atat: niste idei dragute, si cu tot respectul, extrem de naive. Este bine sa stii EXACT cu cine te confrunti... Suntem multi cei care stim ca organizatorii luptelor ARMATE din decembrie 1989 lucreaza extrem de galagios. O galagie bine organizata. Cu un scop bine definit.

In 1989 au diparut 250 de AK47. Au mai fost furate vreo 50 anul acesta de la o unitate militara din Ciorogarla. Are careva dintre voi idee ce pot face 250 de oameni bine pregatiti pentru razboiul de gherila urbana? Oamenii astia sunt infiltrati peste tot. Fara sa ii anihilezi pe ei nu poti obtine rezultate concrete. Uite ca am dat asta si in scris... Pentru a cata oara oare?

Cine crede ca oameni capabili de crima, cu sange rece, obisnuiti sa se joace cu puterea cum si cand vor ei, se vor lasa deposedati de toate avantajele stand cuminti si asteptand cu mainile intinse pentru a li se pune catusele sau pentru a fi trasi la raspundere, este cel putin naiv... Si nu va rezolva nimic. Niciodata. Asa este si prietenul meu. Cu firma lui de marketing cu tot!

Judas




video

Iuda.
Personaj biblic.
Intruchiparea tradarii, aproape un sinonim al acestui lucru, in cultura umana.
Tradatorul marunt, pentru o suma derizorie, si motivatie obscura.
Obscura.
Dar simpla.
"De amorul artei".
"Daca pot sa o fac, de ce nu?"
"Pentru ca pot".
"Fiindca doar eu...".
Atit de uman...
***
Toata ziua de azi m-am invartit dorind sa scriu ceva.
Subiecte, sa tot fie.
Insa ceva nu imi dadea pace.
Stiam ca, orice as fi scris, nu as fi putut surprinde esenta a ceea ce simteam.
Am citit despre lupte interne in PSD.
Am citit interviul luat unui magistrat.
Am citit despre PNL.
Am citit un interviu luat unui presedinte al romanilor.
Am citit destul ca sa imi dau seama ca de fapt tot ce puteam simti e doar un sentiment de scarba.
Profunda.
Si fata de toti.
***
Am citit cum smecherii se adreseaza smecherilor mai mici in disperarea de-a nu lasa un partid al spagonautiei supreme sa dispara. Pentru ei e in joc insasi lumea lor. Acest sistem in care orice e de vanzare, orice se poate murdari cu bani, iar nimeni nu e pedepsit.
Am citit unele scuze si autolamentari ale unei judecatoare tinere, cu o cariera in fata, dar constienta ca din cauza unor sefi bine alesi, si a birocratiei sistemului, sansele de-a face treaba sint minuscule. Bravo ei ca macar a recunoscut asta. Cei mai batrini ca ea s-ar feri ca dracu de tamaie de-a nu preamari sistemul.
Am citit despre parerea oamenilor Partidului Liberal despre cei ce ii conduc, si scarba fata de "smecherii de Bucuresti". Mi-am dat seama ca acest partid a devenit o marioneta, condusa de la centru si populata de oameni care se complac sa fie acolo, prin asta facind doar jocul unor lepre.
Am citit un interviu. Un interviu luat de o publicatie de prestigiu, unui om care ne-a ametit cu demagogia sa, si despre cit de corect o sa fie el. Care, la o intrebare destul de incuietoare, despre un lucru protejat asa cum e de dinsul, si a permis sa spuna: "democratia nu e un lucru perfect". Si sa rida. M-as fi mirat. Daca eram german, de exemplu. Dar sint roman. Si nu ma mai mira nimic.
Si am realizat un lucru mic, dar esential pentru boborul nostru.
TRADAREA.
Totul pleaca de jos, de la modul de viata si psihologia romanului.
Copilul isi tradeaza prietenul pentru alt copil cu jucarii mai multe.
Adolescentul isi tradeaza prietena pentru o fata mai frumoasa.
Sotia isi tradeaza sotul pentru un om mai bogat.
Angajatul isi tradeaza colegul pentru a fi avansat.
Seful isi tradeaza patronul pentru un alt patron mai bun platnic.
Politicianul isi tradeaza partidul pentru un interes personal.
Presedintele isi tradeaza poporul pentru o ambitie personala.
Ciudat.
Dar am realizat ceva trist.
In tara asta, nimeni nu a putut sa avanseze, vizibil, decit pe baza tradarii.
Deja incepe sa fie o doctrina, un plan de bataie, o strategie in viata.
Realitatea este ca daca esti marunt si incapabil, ce alta cale iti ramine?
Lipsa de scrupule e ceva cultivat la romani, deci impedimente morale nu exista.
In rest... lipseste doar ocazia.
Insa romanul are darul de-a gasi ocazii de a trada si in desert.
O face motivat, din dorinta bolnava de afirmare sau ego exacerbat.
Dar o face si simplu, de amorul artei.
Nu trebuie sa ne miram de unde pina unde o asemenea perfectionare a tradarii.
Avem o istorie de 2000 de ani in spate, in care numai asa s-a putut avansa.
"Gloriosul" trecut al unui neam "glorios" are doar o singura constanta.
Tradarea.
Cei 30 de talanti ai lui Iuda au facut istorie la noi.

21 DECEMBRIE. BUCURESTIUL EXPLODEAZA. PIATA UNIVERSITATII.














Asteptam cu infrigurare mitingul lui Ceausescu de la Bucuresti. Stiam ca depindem in totalitate de deznodamantul sau. Si toate sperantele noastre se duceau inspre oameni pe care nu-i cunosteam dar stiam ca au aceleasi dureri ca si noi...

Si s-a intamplat incredibilul... Dupa atatia ani "marele conducator" a ramas perplex... Apoi a promis. apoi a mai putut doar sa strige: "Aloo..." In acel moment am sarit in sus de bucurie. Scapasem. Eram in viata. Se termninase. Dar imediat m-am umplut de groaza. Vazusem ce au facut la Timisoara. Nici nu vroiam sa imi inchipui ce erau capabili sa faca la Bucuresti ca sa se apere...

Si asa noi nu stiam nimic din ceea ce se intampla la Bucuresti. Auzeam doar zvonuri... Ca se trage, ca mor oameni... Din nou... Stiam sigur ca vor fi mai multi de data aceasta... Scrasneam din dinti a neputinta... Ticalosii... Ticalosii...

Am aflat mai tarziu ce s-a intamplat de la miting incolo. Am aflat cum Bucurestiul si bucurestenii au luptat cu ferocitatea ticaloasa a comunistilor... Au venit violent si nu vroia sa plece decat in acelasi mod... De unde er sa stim atunci ca unii dintre ei vor ramane sa ne suga si sangele care il mai aveam in vine...

In acea seara la Bucuresti s-a instalat baricada de la Inter... Adica baricada de la Piata Universitatii.. Peste care cizma comunista si cizmarul ei, Ceausescu au trecut cu tancurile... Acesta a fost inceputul unei noi vieti pentr Piata Universitatii. A devenit atunci, si a ramas de atunci, simbolul luptei anti-comuniste din Romania...

Adanca, umila si plecata recunostinta in fata eroilor bucuresteni. Acestia sunt oamenii care fac diferenta uneori, chiar si dintr-un ilustru anonimat... Faptul ca aastazi sunt in viata, li se datoreaza sigur si lor. Le multumesc. Intotdeauna le voi multumi. Si voi lupta penbtru ca razbunarea lor sa fie deplina: istoria sa comemoreze ADEVARUL despre decembrie 1989... Eroi sunt eroi. Iar vinovatii sunt vinovati. Fiecare trebuie pus la locul lui in cartile de istorie pentru ca tinerii nostrii sa nu mai fie amagiti de ciuma comunista.

Pentru vinovati avem judecata aspra.

PENTRU EROI AVEM DOAR GLORIA ETERNA.

Chiar si aceasta e putin pentru viata unui om...

DE CE SI PE CINE SARBATORIM DE CRACIUN

video

De tot mai multa vreme Craciunul isi pierde din insemnatate. Pentru ca uitam DE CE si PE CINE sarbatorim de Craciun. Nu vreau sa intru in polemici cu nimeni. Cine vrea sa isi aminteasca sa isi aminteasca.

Un cantec. Sute de mii de vizionari. Fara reclama. Fara aparitii televizate. Pur si simplu cantecul are ceva aparte. Poate prin modul in care este interpretat. Poate ca momentul inspiratiei a fost deosebit.

De Craciun sarbatorim nasterea lui ISUS HRISTOS. Sarbatori Fericite!

BANAL

Astazi mi-am dat seama ca sunt gol de idei de o vreme incoace... Nu imi vine nimic in minte mai nimic de doamne-ajuta, ci sunt parca posedat malefic de gandurile banale ale vietii de supravietuire pe care o duc in Romania impreuna cu voi toti...

Bunica mea a murit la inceputul anului si eu nu am putut fi la inmormantare. Nu i-am fost deloc aproape in ultimii ani cand ar fi avut nevoia cea mai mare. Dumnezeu sa o odihneasca si sa se indure de mine atata vreme cat ma mai tine in viata...

Nu am suportat sa vad niciodata suferinta altora si cinic m-am ascuns dupa scuze de doi bani... Si asta chiar daca i-am iubit. Sau, poate nu sunt capabil sa iubesc cu adevarat pe nimeni... Cine stie... Senzatia ca iubesc a aparut totusi clar in mine de multe ori. Dar cand aratam ce se ascunde in maruntaiele sufletului eram luat in ras sau, mai rau, eram repezit... Poate de aceea am invatat sa fiu mai cinic si mai pragmatic cu cei pe care ii iubesc...

Singurul care m-a mai ajutat zilele acestea a fost soarele, care a rasarit si a stralucit cu putere zilele acestea, dupa atatea zile gri. Chitara mea, "roscata", noua mea iubita cum o alint, inca ma ajuta. Si parca in culori si muzica e mai bine, uiti de casa si Bucurestiul pare mai prietenos...

Asta daca nu te-ai uitat la ultimele stiri unde imbecilitatea urla de pe toate gardurile... Oare cum o fi sa ti se reverse testosteronul direct in neuroni? Cat ego mai incape in oamenii care practic sunt un zero barat in fata infinitatii universului si a Creatorului sau?

Am nevoie crunta de o evadare din banal in fantastic. Dar nu am curajul sa fac pasul care m-ar ajuta. Am invatat sa reprim visele la fel ca si marea majoritate si am inceput sa dezvolt pesimismul acela specific romanesc, care duce la resemnare. Si asta in conditiile in care sunt constient de tragicele consecinte pe care toate acestea le au asupra intelectului! Cum o fi la cei care nici nu sunt constienti de aceste lucruri nici nu vreau sa-mi inchipuiesc...

Sau poate ca, pentru si cu structura mea interna, e mai greu? Si cu cat e oare mai usor sa gandesti simplu prin prisma stomacului?!! Daca ai papa bun totul e ok, hrana pentru suflet nu mai trebuieste, asa te ghidezi toata viata, in functie de asta legi prietenii... Trebuia oare sa-mi dezvolt ego-ul in functie de aceste criterii simple ca sa fiu mai fericit?

Nu stiu... Nu stiu nimic... Acum, ma simt banal si neinsemnat chiar si pentru mine, si ma rusinez de asta, de parca as fi gol pusca prima oara in fata unei femei... O fi grav sau e o stare trecatoare?

Stau si ascult in continuu de trei ore melodia ASTA. Parca sunt hipnotizat... Parca inteleg de ce are atatea sute de mii de vizionari... In Romania... Fara reclama la Prototeleviziuni...

Nu stiu... Nu stiu nimic... Dar astept salvatoarea zi de maine ca sa imi pot reveni. Si daca nu cea de maine, poate va fi cea de poimaine... Ah! Pandora asta ma omoara...

CE POTI INVATA DE LA UN PSD-ist CA MIRON MITREA

Miron Mitrea si Marian "Goagal" Vijel... pardon Vanghelie, se cearta la TV. Stiti cat ii urasc pe astia din PSD. Daca pana acum nu a fost clar cititi retrospectiv. Ii urasc. Motivat. dar uneori ai ce invata chiar si de la dusmani. Sau mai ales de la ei ai ce invata...

Intrebat de ce nu a acceptat sa apara in emisiune langa Vanghelie, Mitrea a raspuns foarte simplu: daca ar fi aparut si Mr. Almanahe, el, Mitrea, ar fi trebuit sa se coboare la nivelul lui Vanghelie... Pana aici nimic deosebit nu-i asa? Numai ca la mine in cap s-a dat alarma si s-a aprins lumina de alarma.

De fiecare data cand faceam postari legate de Timisoara si zilele revolutiei de la Timisoara, pesedelacheii aruncau cu noroi... Eu si altii, frustrati de nedreptatea ultimilor douazeci de ani, le postam interventiile facute sub anonimat sau sub idetitati blocate, adica neverificabile. Consideram eu ca asa e de bun simt.

Am invatat ca nesimtirrea lor se foloseste de bunul nostru simt. Dar Miron Mitrea m-a invatat un alt lucru. Foarte important. Cand ei arunca noroi si fecale in tine, te provoaca, inevitabil, sa cobori la nivelul mizeriilor scrise. Pentru a putea rasounde. De fapt am realizat ca acele comentarii la posturi erau facute intentionat, pentru a ma cobora in ochii celor care ar fi citit. scrierile.. Adica eu as fi coborat la nivelul lor...

Greseala este scuzabila. Persistenta in greseala odata identificata insa nu are pardon. Nu vreau sa ma cobor la nivelul lor. Recunosc, daca i-as cunoaste live pe cei care au scris astfel de uraciuni, nu stiu de ce as fi in stare. Au trecut douazeci de ani nedrepti si ei inca ne ataca. In modurile cele mai josnice cu putinta.

Cred ca putem invata fiecare din metodele de lucru si modul de a gandi ale PSD. Nu ca sa le promovam noi, ci ca sa stim cu sa reactionam si cum sa le oprim atacul. Am invatat, culmea, de la Miron Mitrea, ca in cazul atacurilor josnice, cel mai bine este sa ori sa il lasi pe om sa se balacareasca jos in propriul sau rahat, ori sa il obligi sa se ridice la nivelul tau.

Asa ca... Gata baieti! S-a incheiat! V-am sters toate comentariile mizerabile. Aici nu mai aveti loc. Refuz categoric sa ma cobor la nivelul pe care mi-l propuneti. Va provoc sa va aratati fetele. Ca sa va stim. Sa va tinem minte. Pentru ca s-ar putea sa ne intalnim intr-o zi!

duminică, 20 decembrie 2009

NU VI SE PARE CA IN PSD SUNT CAM MULTI... TIGANI?

Am gandit mult daca sa scriu sau sa nu scriu acest articol. Pentru ca oricat as incerca sa il coafez tot va fi catalogat drept rasist. Asa ca am sa las toate fineturile de o parte si am sa va intreb de-a dreptul: voua NU VI SE PARE CA SUNT CAM MULTI TIGANI IN PSD?

De mult rumeg aceasta idee. De cand regele Cioaba si-a maritat fata si nas le-a fost un secretar de stat PSD. Nu mai tin minte exact care: Bogdan Niculescu-Duvaz sau Doru Ioan Taracila. Aceasta nunta s-a soldat cu un mare scandal: mireasa, aflata sub varsta majoratului a fugit din biserica.

Mare scandal. International. Baroneasa Emma Nicholson, a intervenit si le-a cerut socoteala tiganilor. Raspunsul tiganesc ma socheaza si astazi: "Noi avem legile noastre!" Suspect, baroneasa a tacut chitic dupa o vreme. Presupun, nu am date concrete, ca i s-a oferit un cadou. Substantial. Si sa nu uitam de incidentul "Madonna"...

De atunci incoace am inceput sa casc ochii mai atent la ce se intampla. Tiganii au inceput sa puna mana, violent, pe centrele marilor orase. Pana si unul din prefectii de Timis, Ovidiu Draganescu, a avut o ciocnire cu ei. Dupa aceea, cand nu a mai avut postul care sa il protejeze, omul s-a mutat la Oradea cred...

Vanghelie si Voicu nici macar nu se ascund. E clar ca sunt tigani. O recunosc si se mandresc cu asta. dar daca stai si te uiti atent, cunoscand care sunt particularitatile fizice ale rasei tiganesti, vei descoperi ca sunt ceva mai multi. Doar ca sunt scoliti, spalati si frezati... Daca printr-un exercitiu de imagine ti-i inchipui fara coafura si dusul de dimineata, poti intui multe.

Voiculescu, patronul antenelor, dupa aceste atribute este in opinia mea, clar si fara echivoc, tigan. Asa s-ar putea explica si prezenta pe Antene a atator tuciurii cu atitudine de obraznicaturi slefuite. Ca de, sangele apa nu se face. Umbla vorba ca si Ion Iliescu (dupa mama) si Adrian Nastase ar avea ceva mosteniri genetice create in mizeria satrei...

Suspecta este si sutinerea generala pe care PSD o are de la tigani. Nu toti. Dar majoritatea. O mana o spala pe cealalta nu-i asa? Poate asa ne-am explica acum mai multe: de ce infractionalitatea in radul tiganimii este mereu scuzata sau scuzabila prin acuzarea acuzatorului cum ca ar fi rasist?

Nu mi-ar fi greu sa cred ca o comunitate unita, precum cea a tiganilor ar fi capabila prin adunarile alea ale lor, (stabor) sa ia tot soiul de decizii pentru ca sa puna mana pe Romania. Si cum ar fi putut altfel mai bine decat punand mana pe economie? Si care e metoda pe care o stiu ei cel mai bine? FURTUL.

Pentru toate aceste ar trebui sa existe si un mobil. Va voi da cel putin doua. In primul rand faptul ca au nevoie de un teritoriu. Si l-au gasit: Romania. In al doilea rand ar fi razbunarea. Pentru tratamentul pe care l-au primit de-a lungul secolelor. Mai tineti minte expresia "daca nu esti cuminte vine tiganul si te fura" Expresia isi are originea in fapte reale. Ce ziceti de ameliorarea rasei? Ati vazut tigani blonzi sau cu ochi albastrii nu?

Tiganii isi dadeau copiii la orfelinate. De acolo se recrutau viitoarele cadre ale Securitatii in vremea comunistilor. Ma intreb daca decizia aceasta nu a fost cumva luata in staborele tiganesti. Parte a unei strategii pe termen lung. La fel ca si educarea la cele mai inalte nivele a altor copii din cadrul comunitatii tiganesti.

Imi suna si mie stiintifico-fantastic, dar multe intrebari "DE CE? isi capata un raspuns astfel. Si invazia manelista. Si invazia telenovelelor cu tigani. Si lipsa de constiinta din PSD. Si crimele savarsite cu sange rece. Si smecheria adusa la rang de politica de stat.

Tiganii, dupa cum bine spunea Lucian Mandruta intr-un articol, sunt in cautarea unui teritoriu. Romania si noi romanii suntem sub asediu, daca stam sa ne uitam bine in jur. Stiu ca risc multe scriind aceste randuri. Risc sa nu fiu crezut de romani si risc sa intru in vizorul "rromanilor"... Dar inchipuiti-va macar cum face un englez sau un danez diferenta intre "rroman" si roman...

Apropo, ciudat cum, in vremea lui Iliescu, tiganii au devenit rromi iar cand s-a trecut la reforma monetara, leul a devenit ron... Si va intreb inca o data:

NU VI SE PARE CA IN PSD SUNT CAM MULTI... TIGANI?

Scrisoarea unui visator catre un Mos beat-mort...

Mos Craciune, Mos Craciune
Ce ne aburesti cu dume!
Eu ti-am cerut un cadou...
Tu, mi-ai dat guvern condus de-un bou!
Stiu ca sint un pierde-vara
Ce nu vrea liniste-n tara.
Macar boul fie bou
Ce mi-ai dat, e vechi, nu nou!

Si, sa stii, ca si Marie
Daca schimb-o palarie
Tot ramine-o balarie!

Noi ti-am cerut un Carmaci.
Iaca, tu ne-ai dat Carpaci!
Sa conduca, plin de har!
Insa, cum e Cacanar
Ajungem la mancat marar...
Tu, pe Leana iar i-ai dat
Noi, raminem in rahat.
Boc ca iedu' a sarit
In guvern, ca e grabit
Tara, un bot a primit!

Mos Craciune, Mos Craciune
Acum zi si tu, pe bune!
Noi atit am meritat?
Tot rahat si iar rahat?
Oare nu te-am ascultat?
Caci am fost copii cuminti
Si ne-am spalat des pe dinti.
Nu am suparat Tatuci.
Dar ei ne-o tot trag la buci.

De aceea zic asa:
Da-i si la baiat ce vrea.
Pusca si Kalsnikov!
Ca el e sarac ca Iov.
Si pune ceva grenade
Sa vezi tu, dreptate, bade!

***
Duminica de dimineata
Iaca, ma trezii in ceatza.
Si scrisei iar o prostie
Asa, cum imi place mie!
Oare sint prea visator?
Oare, mosu-i pur si simplu chior?
Chiar nu vede ce ne doare?
Sa nu vrea sa ne dea, oare?